Pentru intervalul de timp cuprins între a doua jumătate a sec. XII a.Chr. şi începutul sec. VIII a.Chr., în spaţiul tiso nistrean au fost documentate cca 140 fortificaţii. Majoritatea lor (121) sunt concentrate în arealul culturii Gáva-Holihrady restul, într-un număr mai mic, fiind cunoscute în culturile Vârtop, Chişinău-Corlăteni, Babadag, Cozia-Saharna şi Insula Banului. Pentru fortificarea acestor cetăţi au fost utilizate diferite elemente defensive, cum ar fi: şanţul, palisada, „zidul” din lemn şi pământ, „zidul” din piatră etc. Articolul de faţă este consacrat analizei şi clasificării zidurilor din piatră, care au avut o răspândire mai restrânsă în perioada hallstattiană timpurie. Deocamdată astfel de construcţii defensive au fost atestate doar în arealele culturilor Gáva-Holihrady (la 15 situri) şi Vârtop (la 2 situri). În funcţie de tehnica de edificare, zidurile din piatră pot fi divizate în două tipuri: I – cu un singur parament (Bodoc „Vârful Comorii”, Lesivka, Şeica Mică „Cetate” etc.); II – cu două/trei paramente (Călineşti Oaş „Dealul Hurca”, Shelestovo „Tupcha” etc.). Ziduri din piatră, similare celor din spaţiul tiso-nistrean, în această perioadă au fost atestate la mai multe fortificaţii din regiunile limitrofe, mai ales, în culturile Kyjatice, Lausitzer, Urnenfeld etc.
Cuvinte cheie: spaţiul tiso-nistrean, hallstatt timpuriu, fortificaţii, zid din piatră.
Revista Arheologică, serie nouă, vol. XI, nr. 1-2, 2015, p. 68-81