Către începuturile erei noi în regiune sunt cunoscute mai multe religii, dintre care principalele erau credinţele păgâne (locale şi alogene) şi creştinismul. Un timp mai îndelungat acestea coexistă, perioadă în care anumite elemente ale credinţelor păgâne locale rămân în religia creştină, devenind proprii acesteia. Situaţia s-a datorat atât faptului că a fost o dorinţă a localnicilor, сât şi „politicii democratice” de implementare a noii religii promovată de către diriguitorii de vârf ai acesteia, care nu insistau la o impunere strictă a tuturor dogmelor, ci doar a celor principale. Anumite corespondenţe prezente în ambele religii (Zeu-Dumnezeu principal unic; temple-biserici; altare, ofrande, vinul ca simbol al vieţii de apoi etc.) facilitează adoptarea noii religii creştine. Mai multe similitudini s-au depistat în ritualurile funerare şi ale practicilor de pomenire a celor morţi, ca parte componentă a credinţelor religioase. În sfârşit, pentru ambele religii unul dintre elementele de bază care le uneşte este credinţa în nemurire, existenţa „lumii de dincolo” şi utilizarea vinului în ritualurile legate de acestea.
Cuvinte cheie: credinţe geto-dacice, religie creştină, ritual funerar, tradiţii şi sărbători, vinul şi credinţele religioase.
Revista Arheologică, serie nouă, vol. XI, nr. 1-2, 2015, p. 101-107