Perioada secolelor VI–VII se caracterizează printr-o cantitate mare de descoperiri de podoabe bizantine, multe dintre care au fost realizate din aur. Apariţia pieselor bizantine în mediul barbar în Europa Centrală şi de Est reflectă atât ambiţiile imperiale bizantine, cât şi răspândirea ideilor creştine. Cu toată diversitatea garniturii de podoabe, piesele din această perioadă prezintă o unitate a procedeelor tehnologice, precum şi a particularităţilor decorative şi stilistice ale ornamentului. Către sec. VI se formează elementele de bază ale sistemului de ornare ajurată a podoabelor. În sec. VI se constituie un cadru iconografic specific pentru decorul mai multor tipuri de podoabe, care întruneşte elemente ale tradiţiei artistice elenistice şi iconografiei creştine. În sec. VI–VII, pentru diverse tipuri de podoabe devin universale tehnica şi reprezentările cu diferite subiecte. Majoritatea pieselor ajurate cu un număr redus de variante ale formei şi subiectelor ornamentale se datează în sec. VII. În acelaşi timp, giuvaergeria celei de-a doua jumătăţi a acestui secol cunoaşte deja unele elemente de stagnare.
Cuvinte cheie: podoabe bizantine, Constantinopol, idei creştine, piese ajurate.
Revista Arheologică, serie nouă, vol. XI, nr. 1-2, 2015, p. 117-122