Termenul de aşa-numită ceramică C poate fi urmărit încă la Hubert Schmidt, care a delimitat ceramica de tip C de cea pictată din cadrul sitului Cucuteni-Cetăţuie. În dihotomia de schimbare culturală şi migraţie, Maria Gimbutas a interpretat ceramica de tip C drept dovadă a unei rupturi culturale, referindu-se anume la migraţia indo-europeană. Adesea, ceramica de tip C este considerată de import şi, prin urmare, catalogată drept un element străin. Cu toate acestea, ea întruneşte anumite trăsături specifice grupelor culturale de stepă, dar totodată conţine şi diferenţe care fac referire la faptul că ea s-a dezvoltat independent în cadrul Culturii Cucuteni-Tripolie. În studiu este prezentat mai pe larg istoricul cercetării ceramicii de tip C, tipologia şi atribuirea materialului.
Cuvinte cheie: Ceramică de tip C, degresant, scoică, Cucuteni-Tripolie, ceramică de masă.
Revista Arheologică, serie nouă, vol. XI, nr. 1-2, 2015, p. 6-20